
Am vazut multe indicatoare ciudate, dar asta mi s-a parut tare haios. Mai ales ca am dat de el pe cand incercam sa descurc niste stradute, toate cu sens unic, si sa pot ajunge la destinatie. Tare dubios. O iau la stanga? La dreapta? Imi plac orasele cu stradute multe si inguste, dar cand sunt cu masina imi vine sa ma impusc. Niciodata nu le nimeresc. Plus ca eu nu prea sunt un exemplu de orientare in spatiu.
Archive for the Category ◊ diverse ◊
Am fost la Londra. Nu prea pot spune chiar ca am fost la Londra, ca doua zile teoretic nu ajung sa o vezi pe toata, dar uite ca am reusit sa o vad in 3 ore. Am vazut, nu am vizitat, da?
Nu mai fusesem deloc in oras, asa ca a fost o curiozitate pentru mine, mai ales ca toti prietenii mei au fost deja acolo, doar eu eram ultima care nu o vazuse. Imi plac casele la nebunie. Casele alea cum vezi in filme, cu 4,5 trepte in fata casei. Trepte pe care sa astepti. Nu stii ce sa astepti, dar parca pentru asta sunt facute. Sa astepti. Am stat langa stadionul echipei Chelsea, chiar la hotelul fotbalistilor. Frumusica zona. Da, plina cu case din alea care imi plac mie. Din caramida si cu cateva trepte in fata. Inghesuite pe dinauntru si sufocante, dar pe afara tare frumusele.
Bing. S-a aprins becul de motorina. Eu? In mjlocul orasului si evident nu stiam nicio benzinarie prin zona. Nu cunosc decat benzinariile de pe langa casa mea si de obicei doar de acolo bag. Iar cand vad ca s-a aprins becul, desi stiu ca ma mai tine motorina vreo 2 zile, eu intru in panica si merg la prima benzinarie ce imi iese in cale.
Ieri am fost la iarba verde. Sau picnic. Intr-o lume de poveste. Intr-un parc cu flori multe, cu iarba taiata, fara gunoaie si cu casute din povesti. Nu credeam ca exista asa ceva atat de aproape de Bucuresti. Este locul unde picnicarii dezordinari inca nu au ajuns. Sau daca au pasit cumva acolo, nu cred ca le-a placut. E prea curat. E si nenea cu masinuta care tunde iarba, tantile alea care fac curat tot timpul. Flori bine ingrijite si de la terasa casutelor se auzea muzica in surdina. Mi-a placut tare mult si nimic nu a putut sa imi umbreasca fericirea de a sta sub un copac si a citi.
Discutam zilele trecute cu un prieten care imi spunea ca nu e i se pare ok sa fie schimbata denumirea de rrom in tigan. Incercam sa ii explic ca se face confuzie si ca tigani au fost dintotdeauna. Rromii au aparut dupa revolutie si de atunci a inceput sa se strice imaginea Romaniei in lume din cauza confuziei de nume. Nu conta daca infractiunea a fost facuta de un rom sau de un roman, confuzia a inceput sa apara. Si el incerca sa imi explice ca decat sa schimbam asta, mai bine sa facem educatie lumii sa ii invatam sa faca diferenta. Brrr. Nu cred ca poti educa milioane de oameni. Sau, ma rog, ar fi foarte greu sa faci asta.

Si apoi ma gandeam eu asa…adica am inceput sa aberez pe tema data. Noi avem o problema cu sefia si cu ganditul la nivel mic. Nu putem gandi big, nu putem gandi masiv. Daca cineva a putut sa se gandeasca la faptul ca putem educa lumea, e clar ca nu s-a gandit cati oameni sunt pe Terra. Nu il acuz. Dar ma gandeam eu asa doar.
Apoi cu sefia. Dupa ani intregi de trait pe vremea comunismului, majoritatea oamenilor au zis: “ha, cu banii de pe porumbul de anul asta imi trimit copilul la scoala”. Sunt asa de multi la prima generatie de intelectuali. Nu ii condamn nici pe acestia, dar ma uit prin scoli si vad cam ce oameni isi iau licenta. Iar, nu toti, dar sunt totusi atat de multi care nu au nicio treaba cu facultatea. Am vazut tractoristi care se pregateau sa dea licenta. Si care nu stiau sa completeze fisa de inscriere.
Apoi ma mai gandeam eu, cat de multi copii se inscriu la facultati gen marketing, management, comunicare. Adica facultati din astea de facut hartii. Sunt printre ei, deci iar nu ii condamn.
Nu prea se mai inscrie lumea la Politehnica, desi avem nevoie de ingineri. Nu mai vor sa faca pregatire pe meserii din astea de care avem nevoie. Doctori, ingineri, profesori, kinetoterapeuti sau tamplari, muncitori in fabrica etc. Toti vor sa fie sefi. Suferim rau de sefie. O sa ajungem o tara de sefi, fara niciun muncitor.
Eu ii iubesc pe oamenii simpli, ii iubesc pentru ca am casa data cu var, ca acolo a muncit un om si a intins vopseaua, ca altul a facut combinatia, ca altul a pus in galeata, ca altul a stiut cum sa foloseasca pensula, ca altul a vandut acea vopsea, ca altul a stiut sa tina contabilitatea pentru asta.
Ii iubesc pe muncitori pentru ca datorita lor am eu confortul de care am nevoie.
Am fost la teatru saptamana asta. Printre multe altele, am reusit sa fac si asta. La Scena. Trilogie Belgradeana, scrisa in 1997 de Biljana Sbrljanovic, in regia lui Dimitrii Bogomaz. Cu Alexa Istrate, Elena Rusu, Ciprian Nemesiu, Ovidiu Usvat.
Cele trei episoade se petrec la Praga, Sidney, Los Angeles unde emigranti din fosta natiune iugoslava incearca sa sarbatoreasca Revelionul.

Desi au bani, au o viata construita in alta oras, alta tara, tot sunt cu gandul la Belgrad, acolo de unde au fugit si unde e rau.
Si in fiecare episod toti vorbeau de Ana, o fata pe care toti o invidiau. Ca ea este bine in Belgrad, ca ea e fericita acolo, ca e cu un baiat, ca are un job frumos si bun. Si, de fapt, Ana, de Revelion e singura, trista si insarcinata.
Tot voiam sa scriu de Eminescu, na, fuse ziua lui. Il celebram si inca e poetul national. Of, de-am scapa de Miorita aia cu criminali ridicati in slavi si ne-am gandi doar la …”vreme trece, vreme vine”.
Si uite ca am citit de curand cum ca sarantocul Eminescu nu era chiar asa de sarantoc, ci era un veritabil boem al vremurilor de pe la 1880..si.

S-a dovedit de curand ca valiza lui de calatorie era un veritabil Louis Vuitton, ceea ce ne ne duce cu gandul ca atunci cand studentul Eminescu ii trimitea mamei lui scrisori cum ca vrea sa cumpere haine si ghete (Heine & Geothe) el de fapt tine la marca, la brand.
Si, s-a mai dovedit de curand ca ceasul lui era Breguet. Adica un ceas foarte valoros, mai ales tinand cont ca acesta costa 40 de galbeni. La vremea respectiva cu 1 galben cumparai 2 boi, deci Eminescu purta la incheietura-i valoroasa o cireada.
Asemenea ceasuri au purtat Maria Antoaneta, Napoleon Bonaparte, Stendhal, Puskin, Alexandre Dumas, Max Jacob, Winston Churchill etc., iar astazi le intalnim la Putin, la Sarkozy si la regina Angliei.
Deci Eminovici era sarantoc sau nu? Sau poate manca iaurt si covrigi de Brasov si isi pastra banii pentru achizitia de obiecte de marca. Ideea este ca mi-am schimbat foarte tare parerea despre Eminescu si ma bucur pentru el, si mai mult ma bucur pentru mine ca am reusit sa imi scot din minte ideile comuniste care mi-au fost intruduse in cap ca acesta era un schizofenic sarac.
Mi-am propus sa plec din civilizatie. Sa nu vad internet si nimic. Si am plecat spre Baia Mare fara stick de net la mine, dar cu laptopul, cu gandul ca poate am timp totusi sa mai scriu la cartea mea. Am ramas peste noapte la Vasile la Cabana Himalaya la Rasnov. Nicaieri nu dormi mai bine decat aici. Cald, frumos, aer curat, oameni buni, suflete mari.
M-am trezit la ora 9 jumate, ca niciodata. Poate ca eram si obosita, dar aici cand vin, chiar dorm, chiar ma odihnesc. La cafeaua de dimineata deschid laptopul ca sa mai scriu vreo doua randuri offline si.. surpriza! Mi se conecteaza internetul la wirelessul cabanei. Vasile si-a pus net. Wow. Sunt increierii muntilor, nu am semnal la telefon, dar am internet.

Voi pleca mai departe la mama la Baia Mare, de fapt la Rus la 12 km de Baia Mare. Si da, si acolo voi avea net, ca mama a avut grija sa isi instaleze ca sa paota vorbi pe Skipe cu prietenele ei.. Dragut.
Revenind la Ajun, care este in seara asta si cand ma voi duce cu colinda pe la rude. Ma bucur enorm ca am plecat in Maramures unde inca se mai sarbatoreste Craciunul cu adevarat. In Bucuresti e doar marketing. Nu stiu ce l-o fi apucat pe Mos Craciun sa apara el in acelasi timp cu nasterea lui Isus. A bulversat totul Acum copiii asteapta Craciunul pentru ca vine Mosu’ nu pentru ca se naste Domnul. Se pun globulete in brad, nu stelute, se decoreaza casa cu diverse nebunii, nu cu ieslea. Cum am mai spus, e marketing la greu.
Deci eu nu pot sa il sufar pe Mos Craciun asta pentru ca a hotarat el sa faca pe darnicul in seara in care se naste Isus. Am pierdut toti esentialul din sarbatoare.
Iar eu m-am fofilat si intra sarbatoresc in rit vechi, eu am fugit de civiliate, chiar daca am inca internet, si voi vedea colidatori, voi vedea traditii, cutume, voi vedea Craciunul adevarat. Stiu ca mai sunt si alte locuri unde se poate vedea asta, insa… mie tot in Maramures imi place.




Comentarii recente