Archive for the Category ◊ Carti pe care le citesc ◊

14 May 2016 Ana Barton – interviul de 5 zile

Intr-o zi ma gandeam ca mi-ar placea sa citesc un interviu cu Ana Barton. Pana sa ma dezmeticesc si sa vad alte interviuri, i-am zis ca mai bine ii 10321747_617796244955207_8316147930536571208_oiau eu un interviu. Asa ca vreme de 5 zile i-am trimis cate 2 intrebari pe zi, i-am ales cateva poze rosii iar mai jos avem ce a rezultat.

Cu Ana Barton imi place sa vorbesc ca femeile. Nu ca fetitele, nu ca domnisoarele, ca femeile. Alea batrane de la tara. Fa, femeie, si ce mai ziceai ca faci?

Am cunoscut-o pe Ana tare ciudat, intr-o perioada cand eu personal munceam de rupeam, eram dusa, zau asa. Nu vedeam decat televiziune, cadre, incadraturi. M-am tot gandit cum am cunoscut-o si mi-am amintit. Era o zi cand secretara era libera si faceam cu schimbul la secretariat. De la 12 la 14 era randul meu. Era pe vremea cand inca nu aparusera telefoanele mobile si trebuia sa am grija de valiza aia mare cu multe butoane, aka fax, telefon, interioare, scanner si inca o gramada de chestii prin ea. Eu cu gandul la filmarile mele si total atehnica asa cum sunt si acum, m-am trezit ca m-am incurcat in fax, scanam cu curu’n sus si i-am facut sefului legatura cu el insusi. Si apare Ana:

–          Fa, ce faci aici? Ai venit cu pluta pe Dambovita? Nu stii si tu sa folosesti un telefon? Da-te pana nu te da asta afara. Sa zici saru’ma si pleaca sa nu te mai vad la telefon ca nu prea le ai.

Uneori imi amintesc de ea, asa cum o vedeam mai de departe, alteori o vedeam si mai de aproape, am petrecut cu ea multe ore, multe zile prin aceleasi birouri. Stiu ca imi placea si ma uitam cu coada ochiului, mai bine zis ascultam cu coada urechii, imi placea ce aud. Vorbea duios, avea cuvinte frumoase si ocara ca nimeni alta. Mie imi era rusine sa trag cate o injuratura. Nici ea nu zicea chiar de fata cu toata lumea, dar susotea ingenios.

Ei si de la povestea asta de pe timpuri, iaca revin in prezent cand imi tot doream sa vad un interviu cu Ana Barton. Am citit vreo cateva pe cinste, dar eu il voiam pe al meu. Si daca nu mi l-a luat nimeni, iaca mi-l iau singura.

Fa, ce faci pe aici?11713710_824423484292481_6631740180101460824_o

Ia, eu fac ce fac de mult/ Iarna viscolu-l ascult…

Risipesc ce stiu, mi-e ca si ce nu stiu, risipesc ce am si stiu ca am, ce am, dar nu stiu ca am, ma risipesc doar cu bucurie de ceva vreme. Inainte de vremea asta aveam suparari cand credeam eu ca m-am risipit in van. Asta pana mi-am dat seama ca vanul nu exista. Atunci m-am linistit, iar locul unde se decantau supararile, nu ma-ntreba unde este, nu-s buna la anatomia si fiziologia sufletesti, la geografia sufletului nici atat, s-a curatat singur de reziduuri si si-a facut acolo cuib bucuria.

Presupun ca esti cea mai buna prietena a ta, te-ai abandonat vreodata?

Sunt cel mai mare dusman al meu si, normal, ca orice dusman sanatos la cap, nu m-am abandonat niciodata. Bizar insa, atunci cand aproape reusesc sa ma rapun, apare un al treilea combatant care, iata, pana acum m-a salvat de fiecare data de mine insami. Nu stiu mai nimic despre el fiindca dispare imediat ce ma scapa de mine. Ala tre’ sa fie prietenul care la nevoie se cunoaste. Numai ca nu vrea sa-l cunosc si eu. Probabil ca 11760318_824852650916231_2701583148253532369_nnu ma considera vrednica. Cred ca nici nu sunt.

Cand scrii, ce mai scrii?

Liste de piata, e-mailuri, mesaje, comentarii, idei de scriitura, texte de opinie, postari de feisbuc, notite de curs, notite de sedinte, cateodata si literatura. Dar nu mai scriu scrisori, iar asta e un fel de amputare a unui sine de care-mi placea mie, scrisorar pasionat.

Cand mi-e dor de tine, pe ce rafturi te gasesc? 

Ei, stai asa! Pana s-ajung in raft sper ca mai e. Oricum, sa ma-ngropati in tarana, nu-n ciment. Da, stiu, tu te referi la carti. Ele sunt in librarii si se pot comanda direct pe site-urile editurilor. Dar nu cumva ma-ntrebi in ce raft al meu ma gasesti tu pe mine acum? Ca, daca e pe-asa, iti spun. Intr-unul fragil, vulnerabil, incert. Te miri? N-ai de ce, e acelasi dintotdeauna. Pe mine ma doare si cand bate vantul, copila, numai c-am invatat sa fiu zidar si-am ridicat chiar fortarete, ca sa supravietuiesc. Si tot cu mila Domnului am supravietuit, nu cu vreo pricepere de-a mea. Dar, na, omul, saracul, simte si el nevoia sa creada c-a facut ceva in viata. Pai, a facut ceva imens: si-a supravietuit. Chestiune care, in ce ma priveste, ramane totusi cea mai mare realizare personala. Si nici nu cred s-o intreaca vreodata ceva. Ca una e sa supravietuiesti, si cu totul alta sa-ti supravietuiesti. In fine, amandoua sunt fronturi care, odata deschise, nu mai apuca pacea. Armistitii, da, pace, nu.

Teologie, Litere, Cultura si Civilizatie Ebraica, Psiholingvistica. Legatura dintre ele este Ana Barton, dar ce ti-a ramas din 10338462_685970298137801_7355293612176070186_ofiecare?

N-as putea sa-ti spun ce anume mi-a ramas din fiecare pentru ca n-am stiut niciodata exact ce-am avut din fiecare. Sunt lumi in care am intrat la un moment dat si din care n-am iesit niciodata. Universuri complementare. La Litere normal ca m-am dus, era, cumva, in firea lucrurilor sau, oricum, in firea mea. E cea mai veche pasiune. La Teologie am mers pentru ca am vrut sa-nvat mai mult decat citisem eu deja, ani buni, in domeniu. Cateva titluri, e drept, am mai aflat eu in facultate, dar venisem cu un bagaj consistent, recunosc. La masterul de cultura si civilizatie ebraica am ajuns fiindca m-a intrigat abordarea crestina rece-semita, ca sa nu-i zic antisemita. Mi s-a parut o prostie si-am vrut sa stiu mai multe despre ce-nseamna evreitatea. A fost un master foarte bun, serios, cu un program divers, cu profesori extraordinari, din tara sau de la marile universitati din strainatate: Mariuca Stanciu, Francisca Baltaceanu, Andrei Cornea, Silviu Lupascu, Liviu Rotman, Carol Iancu, Emanuel Marcus. In anul in care-am intrat la master am dat si colocviul pentru doctorat. Psiholingvistica. Tema era 10349211_767384289996401_5582088741648943065_n„Limbaj si comunicare la copiii strazii“. Nu prea am vrut eu sa incep masterul si doctoratul in acelasi timp, dar conducatoarea de doctorat mi-a zis ca dureaza oricum ani buni, asa ca sa nu mai aman. Pe-atunci nu exista scoala doctorala de trei ani, ci doctoratul de sapte ani. In fine, am dat colocviul, am intrat, m-am apucat de treaba, usor sa le duc pe-amandoua n-a fost, masterul era la zi, normal. Am inghitit psihologie cu polonicul, dar si lingvistica aplicata; stateam in laboratorul de psiholingvistica din Pitar Mos pana ma uita Dumnezeu. Asta cand nu eram pe strada, vorbind cu copiii strazii. Numai ca la un moment dat am ramas insarcinata, iar sarcina a fost cu probleme foarte mari. A trebuit sa stau prin spitale, iar cand eram acasa stateam numai in pat, asta pana am nascut. Cand i-am spus conducatoarei de doctorat ca trebuie sa-mi aman examenele si referatele, mi-a zis textual: „O femeie de stiinta se dedica stiintei, nu puieste“. Bref, le-am amanat, evident, si mi-am inghetat studiile doctorale dupa patru ani, gandindu-ma ca-mi voi gasi alt conducator, dar nu le-am mai dezghetat nici pana azi. Am invatat enorm in perioada aia intr-un domeniu cvasinecunoscut la noi. Folosesc in fiecare zi acele cunostinte, le-am aprofundat in timp, s-a nascut si aici o pasiune. Cred ca atunci am inteles si faptul ca un mare specialist ori un mare creator nu este neaparat si un mare caracter. Am fost amarata cand am inteles, dar acum stiu c-a fost o lectie foarte buna, venita la timp.

Prospect de femeie, Mamifer, Foto Splendid –  Viata Sociala, Cartea simtiurilor, Juramant de ratacire. Un cuvant, doar un cuvant pentru fiecare?

„Prospect de femeie“ – dragoste, „Mamifer“ – bucurie, „Foto Splendid. Viata Sociala – Colectia Costica Acsinte“ – frumusetepura, „Cartea simturilor“ – splendoareadiversitatii, „Juramant de ratacire“ – acoperamant. Vezi bine, unde n-am gasit un singur cuvant, am facut sa fie unul.

Balzac, Dostoievski, Goethe sau Emily Bronte?11951845_842784799123016_5107773068340287702_n

Balzac, Dostoievski, Goethe,Brontë. Solomon, Bocchoris, Homer, Marc Aureliu, Plutarh, Tucidide, Cicero, Platon, Aristotel, Fericiul Augustin, Sei Shonagon, Toma D’Aquino, Petrarca, Villon, Dante, Maimonide, Spinoza, Montaigne, Pascal, Boccaccio, Cervantes, Shakespeare, Thomas Morus, Ignatiu de Loyola, Tereza de Aquila…  zici tu sa mai scriu?

Cum vezi literatura romana contemporana?

Bine. Chiar foarte bine o vad. Nu difera cu nimic de alte epoci. Scriitori bun, foarte buni, extraordinari. A, ba nu, spun prostii: diferenta o face faptul ca azi poti sa afli foarte repede despre o carte buna. Temenea, cu papuc pupat in varf, internetului.

12087672_859810187420477_2823161705319062732_oJuramant de ratacire. Ultima ta carte. Povesteste-mi.

Sigur, sigur „Juramant de ratacire“ nu e ultima mea carte, nu de alta, dar intr-o editura exista deja un alt manuscris. Nu am vorbit pana acum despre el, tu esti prima careia-i spun. Insa ce-o fi dupa aia, mila Domnului. Niciun om nu stie cate-i sunt zilele.

Ce e drept, mi-ar placea sa mai traiesc cat sa scriu si urmatorul roman, cel care am vrut, de fapt, sa fie primul. L-am pritocit, am umplut caiete cu notite, am si nedormit din cauza lui, insa, cand m-am asezat la masa de scris, am inceput sa scriu cu totul altceva, si anume ceea ce s-a dovedit a deveni primul meu roman – „Juramant de ratacire“. Asta e, nu scrii ce vrei tu, te scrie pe tine o carte. Iar asta se pare ca n-a mai putut sta in mine, n-a mai avut rabdare. A iesit, a tasnit pur si simplu, basca fara sa se anunte in prealabil, cum elegant si politicos ar fi fost. Si asta si este: o carte tasnita.

Cititorii mei ar vrea sa te citeasca, ai un mesaj pentru ei?

Am, da: „Dragi cititori ai Laurei, servus! Eu sunt Ana Barton. Un om-femeie care si scrie. Voi nu e musai sa-mi cititi mie cartile, sunt atatea carti extraordinare pe lumea asta, dar nu va despartiti pe voi insiva de cititul cartilor. Cartea e importanta, cum stie ea sa-si iubeasca sau sa-si scrasneasca cititorul, cum poate fi ea si leagan, si cui in calcai. In carte traieste un cititor, in poezie sau in poveste. Cum il cheama pe autor conteaza mult cand ne place o carte. Ca sa i le mai cautam si pe celelalte. Sau daca nu ne place, desi eu nu ma dau batuta cu o carte, cu doua. Recunosc, sunt incapatanata, nu dau usor verdicte; sau, de fapt, nu dau verdicte. Dar cartea-i fruncea, numai cartea. Cititi ce va aprinde lumini.“

Daca vrei sa o citesti pe Ana Barton pe blog, o gasesti aici, sau cel mai bine in librarii.

21 Apr 2015 Gigi Caciuleanu si Fabrika lui

 

Maine ma duc la Intalnirile JTI, ca in fiecare an cam pe vremea asta. Cred ca un spectacol de-al lui Gigi Caciuleanu am mai vazut _IP_4898acum vreo 3 ani, tot la Intalnirile JTI. De data asta presim ca va fi ceva diferit. Abia astept sa vad. Un grup de tineri dansatori si un spectacol marca Gigi Caciuleanu. Fie ca sunt studenti, fie ca au terminat Coregrafia sau Informatica, acesti tineri minunati vor dansa maine seara pe scena Teatrului Mic din Bucuresti. Pe 22 si 23 Aprilie, la orele 20.00, vor avea emotii in primul lor spectacol alaturi de maestrul Caciuleanu. Eu voi avea emotii pe 23 aprilie cand voi vedea spectacolul.

Muzica: Manuel Wandji

Montaj muzical si costume (dupa o idee de Dan Mastacan): Gigi Caciuleanu

Asistent de coregrafie: Lelia Marcu – Vladu

Light design: Alin Popa

_IP_4935Oameni care merita mai mult decat respect, oameni implicati, cu sufletul si gandul si mai ales cu trupul.

Iar ieri am fost la conferinta de presa unde l-am ascultat pe Gigi Caciuleanu fara sa respir. Omul asta este un spectacol asa degeaba, fara sa faca nimic. Rar mergi la o conferinta de presa si sa nu te plictisesti cand ii auzi pe vorbitori. Ei bine, ascultandu-l voiam sa nu se mai termine acea conferinta. Iar comunicatul de presa de mai jos…il redau integral pentru ca nu am fost in stare sa tai nimic sau sa reinterpretez. E scris totul aici.

Distins de curand cu „Premiul LUX MUNDI” in cadrul Galei Premiilor Radio_IP_4752 Romania Cultural 2015, unul dintre cei mai cunoscuti artisti romani pe plan mondial, coregraful  Gigi Caciuleanu a vorbit, in avanpremiera, despre spectacolul „fabriKa”, la conferinta de presa din 20 aprilie, la Teatrul Mic: „Va fac o destainuire «ingrozitoare» pentru mine: cu acest spectacol implinesc 50 de ani de scena. Si am debutat chiar la Teatrul Mic. Nu-mi place sa fiu numit coregraf, ci «facator de dans», iar fabriKa este o «facatorie de dans». Este o reflectie asupra ideii de masinarie, pentru ca noi functionam ca o masinarie. fabriKa e un spectacol de dans, in care dinamica este personajul principal. Nu as fi putut sa fac acest spectacol fara dansatorii mei. Eu scot dansul din oameni, dar scot si sufletul din ei. Este foarte important ca am intrat in fabriKa, pentru ca dansatorul este proletarul artei.”

Directorul Teatrului Mic, Mihai Dinvale a declarat, cu aceeasi ocazie: „Teatrul Mic indrazneste, pe langa spectacolele de arta dramatica, sa se apropie si de dans. Incercam o colaborare cu un «monstru» al dansului modern din Romania, domnul Gigi Caciuleanu si, impreuna cu producatorul, Fundatia Art Production, derulam un proiect legat de lumea dansului, care speram sa fie de durata. Teatrul Mic are bucuria de a pune la dispozitie logistica pe care o are pentru a implini niste ganduri artistice ale lui Gigi Caciuleanu”.

_IP_4823„Gigi Caciuleanu face parte din patrimoniul nostru national, iar noi avem norocul sa traim intr-un timp al apogeului sau coregrafic. In ultimii trei ani, a pus in scena spectacole memorabile la Teatrele Nationale din Bucuresti, Targu Mures, Sibiu, la Operele Nationale din Cluj si Iasi, la Metropolis, iar acum la Teatrul Mic. Gigi are talentul extraordinar de «a scoate dansul din om», punand in valoare frumusetea gestului si frumusetea personalitatii fiecaruia. El stie cum sa-i faca pe oameni sa danseze, fiecare pe propria partitura. Dansatorii au fost selectati de curand si mi se pare extraordinar ci Gigi a reusit sa-i armonizeze intr-un timp atat de scurt. Spectacolul fabrika incepe usor sacadat, mecanic, dansatorii par niste elevi de liceu care se pregatesc sa inceapa o ora de dans modern, dupa care totul se transforma, totul devine foarte fluid, observi aripa aceea de inger care ii atinge si incep sa se armonizeze, pentru ca totul sa se termine, cumva, tot cum a inceput, dar intr-un spatiu altfel definit.”, a spus si Gilda Lazar, Corporate Affairs & Communications Director la JTI.

Despre spectacol, Gigi Caciuleanu mai spunea:_IP_4926

Fabrica (ae), in latina, inseamna felul in care un lucru este facut. Iar Faber (bri), tot in latina, inseamna mestesugar. In ceea ce ma priveste, arta miscarii, dansul, presupune o dubla fabrica: cea a mintii inainte de a deveni o uzina a corpului. Cu fabriKa mi-am propus sa creez o piesa in care dinamica sa aiba rolul principal. O serie de variatii pe tema transformarilor energetice si emotionale atat din corpul uman, cat si din interiorul unui grup de oameni in «stare de dans». Ritmarea si organizarea miscarii extinzandu-se de la pulsarea corpurilor la cea a spatiului. Cu o muzica ce apartine tanarului compozitor Franco – Camerunez: Manuel Wandji. Un montaj realizat cu o selectie din sapte albumele ale sale. Faptul ca Omul a creat Masina dupa chipul si asemanarea sa ma duce la ideea ca o uzina, o fabrica, este conceputa dupa modelul unui organism viu.

_IP_4922In constructia coregrafiei mele, plec de la trei idei:

  • Grupul uman vazut ca o masinarie
  • «Masina» corpului imaginata ca un angrenaj prins in fina si complicata panza de paianjen a relatiiilor dintre membrii unui grup dat
  • Fiecare relatie dintre indivizii-angrenaje fiind conceputa ca un organism in sine (si de sine statator) cu caracter si caracteristici, cu dinamica, bagaj emotional si spatialitate proprii.

Spatiul devine deci unul dintre actorii piesei: orice corp prin insasi prezenta sa in spatiu, il determina si il decupeaza pe acesta.  Cu atat mai mult o va face prin miscarile sale, oricat de mici sau simple ar fi acestea. Spatiul divizandu-se astfel in mai multe spatii: cel dintre persoane, cel din afara lor, cele aflate intre corp si fiecare dintre componentele sale etc. Aceste diverse spatii devin la randu-le niste entitati extra-corporale, de sine statatoare, capatand o definire si o identitate proprii. Prin miscarea corpurilor, aceste spatii se comprima sau se dilata, se dilueaza unul intr-altul sau se maruntesc… Intr-un cuvant: «danseaz, compunand, cu fiecare miscare sau gest, o coregrafie adiacenta sau paralela cu cea a corpului vizibil. Raportul dintre «ceea ce se vede» si «ceea ce nu se vede» fiind asemanator aceluia dintre «gol» si «plin» din arta caligrafiei, sau dintre materia propriu-zisa (marmura, bronz, lemn) si portiunile de «vid» din interiorul sculpturilor unui Henri Moore.

Cred ca numai un corp care gandeste poate fi, intr-adevar, un corp frumos. Apt a se exprima in modul cel mai complet posibil. _IP_4760Iar energia poetica, cea a metaforei si a emotiei, reprezinta pentru mine un aliment esential al dinamicii corporale. Cu miscari ce se conjuga precum verbele, in timp ce corpul si partile acestuia se declina asa cum o fac substantivele si adjectivele. Creand acorduri (sau dezacorduri!) ca in muzica. Si rezolvand probleme cum o face matematica. Organizarea coregrafiei fiindu-mi nu numai Arta, dar si Mestesug, un metisaj, printre altele, intre geometrie si gramatica, arhitectura si orchestratie, sculptura si strategie de joc… Adica, intr-un cuvant, si in sensul nobil al acestuia: o adevarata fabrica.

Daca ascultati o sonata pentru pian veti avea o anumita perceptie, veti resimti o anume doza de emotie, proprie fiecaruia. Care se va schimba sau completa in momentul in care ati avea curiozitatea sa va uitati in interiorul pianului in timp ce se executa sonata, pentru a constata complicatul joc, pur mecanic, al «ciocanelelor» percutand corzile instrumentului – cu precizia unei masinarii de uzina.

Aceste cateva aspecte au constituit aria mea de preocupari in timp ce compuneam fabriKa.”

 

Gigi Caciuleanu Romania Dance Company

Are in componenta unii dintre cei mai talentati tineri artisti:

Galina Bobeicu, Bianca Bor, Georgiana Dobre, Radu Domsa, Andrei Iancu, Andrew Lupu, Silviu Mititelu, Irina Stefan, Razvan Stoian,

Irina Strungareanu, Vlad Troncea  si Ana Maria Visan.

 

Spectacolul fabriKa este produs de

Fundatia Art Production in parteneriat cu Teatrul Mic.

Sponsor al Gigi Caciuleanu Romania Dance Company JTI

 

Biletele se gasesc la Teatrul Mic, in reteaua Eventim (magazinele Orange, Vodafone, Germanos, Domo, librariile Carturesti, Humanitas) si online pe www.eventim.ro.

24 Jan 2015 Scriitor de penitenciar

Bai sa fie! Tocmai am aflat ca si Gica Popescu scrie o carte in inchisoare. Ca sa iasa mai repede, ca asa zice la lege. Doamne, cati scriitori!  A ajuns cuvantul asta vai mama lui. Pe vremuri, cand spuneam scriitor, mi se facea pielea gaina. Acum, toti puscariasii sunt scriitori. Toate vedetutele scriu cate o carte cel putin. Ca sa nu mai zic de toti bloggerii care sunt ziaristi, dar asta e o alta poveste.154012743

O sa ajungem sa invatam in scoli la ora de literatura romana, despre Becali, Gica Popescu si eventual Bercea Mondial ca si asta cred ca urmeaza sa scrie o carte.

Iar editurile fac orice pentru bani. Sunt editori de carte, da, aia de temut pentru orice scriitor adevarat, care se curvasaresc cand aud ca vreun puscarias ii da bani pentru tipar.

Legea asta chiar ma scoate din minti. A avut candva la origini o idee buna, dar Nastase a scos-o din sertar (trebuie sa recunoastem, stie foarte bine sa interpreteze legile) si acum toti idiotii scriu carti.

Si acum vin sa filosofez: oare cand poti sa te consideri scriitor in Romania? Cand esti vedeta de puscarie? Sau cand esti vedetuta de Maruta? Cu restul ce facem? cu aia care chiar stiu sa scrie adica.

Stiu vreo cativa scriitori contemporani care sunt chiar foarte buni, dar nu prea i-am vazut la tv, ca nu au nimic de zis, vezi Doamne!

M-a socat asta cu cartea lui Gica Popescu. Si se pare ca si MM Stoica e cu pixul la purtator.

Ah, si..evident, saracii de ei, scriu cu o jumatate de creion pe servetele si resturi de hartii. Carnetele ciufulite bla bla.

19 Jun 2014 Cartea despre relationare inteligenta pe care o cautai

10462532_864260483588426_4939854654556931031_nS-a lansat, oficial, cartea “A Networking Book”, scrisa de Paul J. R. Renaud, Executive Coach si specialist in Marketing cu o experienta de 15 ani ca top manager in companii de renume. Lansarea a avut loc in cadrul evenimentului Management360, organizat de Revista Biz.

“A Networking Book” cuprinde fragmente importante din experienta vasta a unui Networker si profesionist renumit, formulate ca povesti de succes, sfaturi si tehnici practice din domeniul networking-ului, traite pe toate cele cinci continente unde autorul, Paul J.R. Renaud, a lucrat.

Lansata sub sloganul “NetWork or NotWork. The Choice is yours”, “A Networking Book” este cartea care se adreseaza atat celor aflati la inceput de cariera, cat si profesionistilor care doresc sa si actualizeze tehnicile de networking. De asemenea, indiferent de domeniul in care activeaza fiecare persoana, cartea prezinta exemple si metode utile pentru toti cei care vor sa depaseasca anumite bariere personale si profesionale, sa realizeze sau sa isi extinda reteaua de conexiuni eficiente cu cei din jur.

“Am scris A Networking Book din dorinta de a ajuta oamenii sa interactioneze eficient cu cei din jur, prin networking – activitate care mi-a oferit cele mai paul-renaud-biginteresante experiente. Am gandit-o ca pe un ghid util care nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca celor care isi doresc succesul, dar mai ales sa invete metodele potrivite pentru a ajunge la el”, a afirmat Paul J. R. Renaud, Executive Coach si profesionist in Marketing.

“Cartea prezinta experienta, invataturile si tehnicile pe care le-am utilizat de-a lungul a 30 de ani de activitate in domenii precum Marketing si Business Coaching, cu scopul de a ajuta profesionistii sa-si atinga, prin networking, potentialul si sa-si indeplineasca obiectivele “, a completat dl.Renaud.

Promovarea cartii “A Networking Book” cuprinde un tur de prezentare, alaturi de o sesiune de autografe, in cadrul unor evenimente de business dedicate. Incepand cu Management360, Paul J. R. Renaud a oferit ocazia cititorilor sai sa il cunoasca mai bine si sa participe la workshop-uri gratuite despre networking. Va continua cu prezentari si sesiuni de autografe in cadrul TechHub Bucuresti si Business Days Cluj-Napoca.

Cartea poate fi achizitionata in cadrul evenimentelor de promovare sau online, de pe Amazon, Kindle, iBooks, , Barnes & Noble.

Despre autor

Paul J. R. Renaud este Executive Coach, specializat in peak performance, si Marketing. Cu o experienta profesionala de 30 de ani, din care 15 in pozitii de top management, a lucrat ca Vice-Presedinte in Vanzari pentru Connex (Vodafone) si Director de Marketing pentru Romtelecom. Paul J. R. Renaud a realizat activitati de coaching pentru organizatii precum Google, Coca-Cola, Vodafone, Orange, GE Capital, Toyota, eMag etc. Activitatea sa profesionala se extinde la nivelul a cinci continente – Asia, America de Sud, America de Nord, Europa, Africa si Orientul Mijlociu.

Paul J. R. Renaud traieste in Romania si este autorul a mai multe studii in domeniul Marketing-ului. De asemenea, este creatorul unui workshop denumit ‘Masters of Networking’, Profesor Adjunct in Marketing – la Maastricht School of Management Romania din Bucuresti si University of New York, din Praga.

21 Mar 2014 Profesorul de fericire

Am citit cartea “Profesorul de fericire. Cum sa faci un million de euro calatorind” a lui Ciprian Enea.

1606415_10202138940209715_740944068_oIl cunosc pe Ciprian de multi, multi ani, de pe vremea cand lucram la APC si el imi lua interviuri despre firmele de cablu sau alte nebunii. Acum, citind cartea, mi-am dat seama ca era prin perioada cand nu avea inca milionul de euro si nici nu era consultant de turism. Ne-am vazut de curand si nu mi se pare ca s-a schimbat prea mult. La suflet, pentru ca in rest da, este schimbat.

Revenind la carte. M-a fascinat. De la intamplarile din Asezarea Pierduta dintre Munti si pana la cum a devenit el consultant de turism. Cum a castigat milionul si cum s-a plimbat prin toata lumea.

Cum sa nu fie fascinant sa te plimbi prin 140 de tari? Aproape un Glob intreg tinand seama ca exista in lume aproximativ 200 de tari? Cum sa nu fie fericit cand are o sotie care i-a fost alaturi din liceu si i-a suportat toate hachitele, drumurile si betiile din tinerete de pe vremea cand inca nu avea in plan sa faca milionul. Cum sa nu fie un un vesel cand are doi copii minunati?

Si-a stabilit un plan. Voia sa faca un million de euro. Si i-a facut. In sase ani. Important este ca i-a facut, chiar daca drumul a fost complicat. Si i-a facut foarte repede, as zice. Chiar daca nu a stiut pe drum ca va reusi cu adevarat, chiar daca nu si-a dat seama de la bun inceput cine a fost profesorul lui de fericire. Acum stie. 1379640_584515151586136_369460866_n

Am trecut prin carte de la o stare la alta. Aduceri aminte din copilaria mea citind despre a lui. Amintiri din vacante in care am fost citind despre calatoriile lui. Decizii incerte despre vacantele pe care urmeaza sa le fac, in functie de calatoriile lui. M-am razgandit de la o pagina la alta, fiecare destinatie mi se parea frumoasa si as fi vrut sa plec acolo.  Cartea a venit intr-un moment cand am decis ca nu mai vreau sef niciodata. Nu stiu de ce mie mi-a luat atata timp sa imi dau seama de asta. Mi-a prins bine la suflet. Daca vrei ceva, nu te astepta sa faci daca stai sub un sef si depinzi de el, oricat de bun ar fi acel sef.

Multumesc, Ciprian ca mi-ai scos in drum aceasta carte la momentul potrivit!