Mi-a trimis Mihnea acum ceva vreme melodia Pustoaico pe mail. Mi-am amintit de vremuri de demult, cand mergeam in tabara si cei mai mari cantau la chitara si eu ii ascultam. Sau mai tarziu cand eram si eu mai mare si cantam cu ei.
Melodia asta imi aminteste de tabara de la Delinesti..candva demult, eram prin clasa a sasea. O tabara unde am vazut pentru prima data cat este de important sa fii echipa, cand am urcat pe munte legati cu sfoara ca sa nu ne pierdem si cum trebuia sa fim atenti sa nu pierdem pe cineva in prapastie. Mi-a placut tare mult atunci, mi-a placut curajul si implicarea colegilor mai mari si cum ii protejau pe cei mici. Eu eram printre cei mici.
Mi-a placut si sa mananc mure din tufe imense, chiar daca am fugit de vreo cateva ori de urs. Mi-a placut si focul de tabara unde cantau melodia Pustoaico.. 
In tabara aia am terminat de citit Singur pe lume si am plans enorm. Bine, cred ca si acum as plange la cartea aia.
Mi-a placut cum ne jucam in curte Arimjimjim… sau ceva de genul asta se numea jocul ala. Si cred ca atunci a fost si primul sarut… )) Un baiat, mai mare desigur… care imi placea mie, a pierdut la Pacalici pe porunci si a trebuit sa ma sarute. Teoretic trebuia sa o faca pe obraz, practic a fost cumva in coltul gurii. Si stiu ca am fost asa de emotionata ca am fugit de acolo si am stat sus pe un deal toata noaptea privind de departe ce se intampla in tabara
Archive for ◊ January, 2010 ◊
Sambata dimineata ma tot gandeam sa scriu un post despre cam ce face un om sambata dimineata. Am si scris un rand si a sunat soneria. Ana la usa. Hai sa mergem. Vreau, nu vreau hai sa mergem undeva. Unde? Nu stiu, mergem. In fine, am plecat frumusel la un pic de shopping de rochite, apoi am schimbat Mall-ul si am ajuns la Afi Cotroceni la film. Vazut Sherlock Holmes pe motiv de Robert Downey JR. Pierdut vremea. Film prost, da’ rau. Il stiam pe Sherlock asta de politist foarte bun, acum a salvat lumea si tot felul de prostii, nebunii cu tehnica de viitor, conspiratie politica si intercalari paranormale si magie neagra si bla bla.
Suntem in era google. Cand eram mica si nu stiam ceva, o intrebam pe mama. Un pic mai tarziu am inceput sa caut in dictionare si enciclopedii. Mai pe la facultate am descoperit Britannica si eram foarte fericita sa caut prin ea. A aparut internetul, google mai exact si am inceput sa caut orice. Daca vreau sa stiu ceva despre un om dau un google, daca vreau sa stiu ceva despre o campanie, google-esc. Pentru orice dau google, e home page la mii de oameni, including me.
De cand cu blogul, normal ca ma uit in admin prin statistici sa vad ce si cum. Ma amuz de ceva timp de cuvintele pe care le dau oamenii cautare pe google si ajung pe blogul meu. Am aflat ca aproximativ 30 de oameni dau google numele meu, ca muuuulti dau google prcafe, cum sunt cautati prieteni de-ai mei sau tot felul de cuvinte.
Insa azi …m-am amuzat teribil sa aflu ca cineva a vrut sa afle de pe google cum se face laba si sa te simti bine Nu stiu cum a ajuns la mine dand asta pe google, banuiesc eu ca din commenturile Elenei… dar …e amuzant
In ultima vreme tot aud prin jurul meu tot felul de chestii legate de fericire. Ce e aia si daca avem nevoie de ea. Ma gandeam eu asa… ca fericirea e consecinta propriului efort. Te lupti pentru ea, insisti, mergi pana la capatul pamantului si inapoi pentru ea. Iar cand o atingi nu trebuie sa lenevesti, trebuie sa o mentii. Ei, si asta e cel mai greu. E ca si cum te rogi doar cand ai nevoie de ajutor. Cand pericolul a trecut, nu o mai faci. Sa continui sa te rogi cand pericolul a trecut e ca un proces de cicatrizare care iti ajuta sufletul sa patreze tot ce a reusit cu greu sa dobandeasca.
Asa si cu fericirea. Ne multumim cu ceea ce avem, cu faptul ca …aaa, eu nu voi fi fericit niciodata, eu nu cred in fericire.
Nu stiu de ce oamenii se tem de singuratate. E asa de bine sa fii singur… Poti face tot ce iti trece prin cap. Nu dai raportul nimanui. Oamenii care nu se pricep singuri sunt cei care nu au incredere in ei. Parerea mea Dragostea da dependenta si toata lumea isi tot cauta jumatatea. Parca asta ar fi cel mai important lucru in viata. Poate ca este, poate ca nu. Depinde de prioritatile fiecaruia. Mie in aceasta perioada imi place sa fiu singura. In plus sa fii singur acasa e super tare…
Stau linistit in gradina si pazesc iarba. Colo e o pietricica, colo un tufis, o floricica, o libelula. Seara se aprind cateva felinare si luna sta sus agatata ca un punct pe un I. Sunt obosit, toata ziua am pazit cheia pe care proprietarul mi-a asezat-o sub picioare. Probabil ca are multa incredere in mine daca mi-a dat-o spre pastrare. Dar ce se aude? Bate vantul? Nu, e poarta. Cine este nenea asta mare si scarbos? Hei, nu ai voie in gradina mea. Proprietarul mi-a lasat-o in grija. El doarme acum. Eu sunt stapanul. Hei, ce faci cu mine? Unde ma duci? Trebuie sa pazesc cheia de la casa. Nu ti-o dau, poti sa ma torturezi cat vrei. Eu am grija de ea, a avut incredere in mine. Undeeeee maaaaa duuuuuciiiii? Uf, cheia a ramas acolo, nesupravegheata. Ce ma fac? Unde ma duce asta? ….
De curand am avut cateva discutii cu un prieten despe ambitie, incapatanare si orgolii. Un prieten care imi spunea ca din cauza orgoliilor nu poate fi fericit in viata. Ca el este foarte orgolios si nu poate trece peste orgolii. Eu cred ca mai degraba el avea o problema cu incapatanarea. Sau o ambitie prosteasca de a fi altfel. Uitandu-ma prin dex vad ca e tare naspa sa fii orgolios. Trebuie sa ai o parere tare buna despre tine si sa crezi ca esti cel mai tare din parcare.
Asa cum a trecut 2009, uite asa incepe 2010. Toata lumea face promisiuni de Revelion, toata lumea ia decizii de Anul Nou. Pe aproape toti pe care ii stiu ca s-au lasat de fumat, au facut-o de Anul Nou. Si o gramada de alte decizii.
Asa ca intru si eu in randul lumii si imi fac bilantul. Ce am facut in 2009 si ce am de gand sa fac in 2010.
Comentarii recente