Tot aud prin jur cum oamenii imi spun ca sunt imatura. Sincer, eu cred ca mai degraba sunt copilaroasa. Si tot sincer, imi place sa fiu asa. Si nici nu vreau sa ma schimb. Imi place si asta e. Aud tot timpul… vai, dar tu arati mult mai tanara, nu pot sa cred ca ai 33 de ani! Pari asa de vesela si tanara. Cum reusesti? Uite asa, cu toata copilaria mea. Cu toata imaturitatea de care vorbeste toata lumea. Nu cred ca sunt imatura, dimpotriva am reusit sa inteleg multe lucruri si sa ma comport ca atare. Dar copilaroasa tot imi place sa fiu. Imi place sa fiu vesela si sa ma bucur de tot ce imi ofera viata. Gasesc motive de bucurie in absolut orice, fac multa munca voluntara si ma implic in multe proiecte de caritate. Imi place sa fac asa si ma face sa ma simt un om mai bun. Nu stiu daca chiar sunt, dar asa ma simt cand fac astfel de lucruri. Si asta ma face sa ma simt mai bine. Sa nu fim ipocriti, orice act de caritate este facut cu un anume scop. Pentru imagine, pentru promovare, pentru ca da bine etc. Eu fac asta pentru ca ma simt eu mai bine. Nu stiu cat de bine e, dar asa de bine ma simt.
Sa fie asta un semn de imaturitate? 
Tot mai des vad oameni deprimati, suparati, tristi. E trist sa vad asta, dar sunt asa de multi. Zilele trecute cineva mi-a reprosat ca il stresez ca nu sunt stresata. Da, bravo… si eu ce vina am ca e el stresat si nu vrea sa se desreseze? Si eu poate am motive sa fiu deprimata, dar pot sa trec peste asta. Si toti imi spun: “sunt depri, ce sa fac?” Ei ce sa fac, sa nu mai fii asa. Sa vezi partea frumoasa din viata.
Sa iti inchipui ca esti persoana cu bagheta si ca rasucesti gandurile frumoase in cercuri si sa zamebesti.
Nu se ineaca cel care a cazut in apa, ci cel care ramane sub apa. Eu nu stiu sa inot deci nu pot sa raman sub apa, asa ca na, vreau, nu vreau ies la suprafata Sunt “imatura” si imi place 
more…
Comentarii recente