Incepand de ieri am inceput sa scriu la Feminis. Adica stiu ca fair ar fi fost sa anunt pe toata lumea din timp, dar m-am luat cu diverse si …am uitat. Nu e o noutate pentru nimeni ca eu am uitat sa fac ceva, asa ca uite, anunt acum.
Si da, ma simt ca un copil intr-un magazin cu bomboane.
Mi-am scris primul editorial si incepe sa imi placa sa fac asta.
Am avut vreo 2 zile de mari dureri de cap si nu stiu de ce. Acum mi-a trecut. Sper sa nu revina ca ma impusc. Mi-a lovit unul masina si mi-a infundat o aripa… si a fugit. Nu am avut timp nici sa repir daramite sa ii mai iau si numarul de la masina. Va trebui sa platesc eu daunele.
Mda, am fost sa vad Inception. Si mi-a placut. Mult. Mai putin ideea in sine, dar realizarea si mai ales ideea de vin in vis si manipulare a subconstientului, astea da. Cel mai nou film al lui Nolan mi-a captat atentia mai mult decat mi-as fi dorit. As vrea sa il mai vad o data.
Nu te mai gandi la elefanti. Cand iti zice cineva asta la ce te gandesti? La elefanti normal. Din tot filmul, asta mi s-a fixat in creier. Aplicam zilnic chestia asta. Manipulam all the time. O facem constient, voluntar, involuntar, cu voie, fara voie. De cate ori spunem NU, de cate ori spunem DA.
Azi e o alta dimineata. E inca racoare. E bine. E muzica pe computerul meu, iar din living se aud niste stiri. Pe afara se aude cineva care matura strada. Din cand in cand mai trece cate o masina, nu prea mult. E mult prea dimineata.
Am ajuns la concluzia ca imi place foarte mult sa ma trezesc dimineata. Cu cat mai de dimineata, cu atat mai bine. Era si un proverb candva. Oricum ar fi, cu cat ma trezesc mai dimineata cu atat am mai mult chef de treburi. Imi fac tura mea cu bicicleta, eventual ma duc la strand o fuga. Apoi am chef de munca. Si-mi place.
Bine, cel mai mult imi place dimineata sa stau in bucatarie cu laptopul pe masa, sa imi beau cafeaua si sa ascult muzica. Sa butonez computerul si sa imi fac to do list pe ziua aia.
Nu doar eu sunt matinala. Duminica dimineata eram cu Elena in parc. Sa facem poze. Ca, zice ea, e lumina mai buna si din astea de-ale ei. In parc se intampla multe lucuri dimineata. Si incep sa cunosc oamenii, parca le cunosc pe fetele cu role, pe mosul libidinos care alearga jurul nostru, doamna care croseteaza, tipa grasana care merge pur si simplu. Mosul cu pantaloni rosii care alearga foarte multe ture de parc. Tipul cu pantaloni roz care se uita ciudat la mine cand ma vede si respira adanc, aprca sufera cand alearga. Nenea care merge descult si are o palarie mare mare. Multi oameni care stau la plaja in iarba. Mamici cu copii. a, chiar, nu stiu ce s-a intamplat in ultima vreme, dar am vazut atat de multi copii gemeni… brrrr. Imi plac oamenii pe care ii vad in parc. M-am amuzat si sa il vad pe stapanul cainelui de sambata. De data asta fara caine. L-a pedepsit probabil ca a vrut sa vina cu mine.
De vreo doua saptamani ma tot plimb in parc cu bicicleta in fiecare dimineata. O ora, doua, cat am chef. Tot cam de doua saptamani, ma intalnesc in fiecare dimineata cu un caine. Un ciobanesc de Berna care alearga cu un stapan. Dupa vreo cateva zile de astfel de intalniri, de cate ori ma vede da din coada si se bucura. Ieri mi-am schimbat ora de plimbare pe motiv de stelute – perseide si nu ne-am vazut. Azi insa…cand m-a vazut in parc s-a bucurat asa de tare ca a inceput sa ma latre si sa dea din coada ca … si-a parasit stapanul si alerga cu mine cu bicicleta, schimband cursul de mers 
)))
Recent Comments